TEDxCluj: Gabriel, ce te-a motivat să accepți invitația de la fi speaker la TEDxCluj 2024 ALL IN?

Gabriel: Mi-am dorit, ca și în alte dăți, să le vorbesc oamenilor despre un subiect de sănătate mintală despre care ori n-au auzit, ori au auzit sau citit și poate n-au înțeles, ori poate că au înțeles și și-ar dori și perspectiva unui psihiatru. Fac munca asta de mulți ani, mi-a dat multe provocări dar și enorm de multe satisfacții.

TEDxCluj: Cum ai defini tu conceptul ALL IN? Ce înseamnă pentru tine?

Gabriel: Îmi aduc aminte prima dată când am spus eu, cu voce tare, ”I am all in” (mă bag până la capăt). Eram foarte tânăr, lucram la unul dintre cele mai mari grupuri de cercetare în comportament suicidar din lume, și un coleg m-a cooptat să colaborăm pe cu totul altă temă, anume consecințele războiului în Kosovo. N-am spus ”da” de la început, dar după ce a nins foarte tare într-un week-end, și am lucrat la baza de date pe prima cohortă generată de echipa lui, când m-a întrebat: ”vrei să lucrăm mai mult pe tema asta”, i-am spus că da, până la capăt.

TEDxCluj: În ce fel ți-a schimbat viața și cariera alegerea de a fi ALL IN? 

Gabriel: N-am știut, atunci, că decizia asta îmi va transforma cariera. Pentru că m-am trezit deodată că trebuie să învăț (și) altfel de psihiatrie. Am început să recitesc istorie, antropologie, să mă documentez despre narațiunea fiecărei părți beligerante într-un conflict care a zguduit Balcanii. A trebuit să mă formez în alte moduri de intervievare a victimelor, să înțeleg mai bine ce înseamnă mediere inter-etnică, dar și felul în care diverse comunități își formează ”limbajul” traumei. Am plecat, practic, din circuitul ”mainstream” unde mă aflam, cumva previzibil și la adăpost, într-o zonă mult mai sălbatică. Am cunoscut oameni noi, am ajuns să ocup noi poziții în alte organisme internaționale.

TEDxCluj: Ce te inspiră și motivează în viața de zi cu zi?

Gabriel: Sunt și astăzi, ca și la început, fascinat dar și pe undeva intimidat de anvergura experienței umane. Ce pot duce, la propriu, unii dintre semenii noștri e imposibil de imaginat. Regăsesc, de fiecare dată, în discuțiile cu ei mijloace de-a fi făcut față, soluții de-a fi mers înainte, care sunt pe cât de ingenioase, pe atât de dramatice uneori. Cei care trăim în relativă siguranță, care avem oameni lângă noi care să ne sprijine, care nu ne uităm la ziua de mâine ca, posibil, ultima, nu știm de fapt cât de bogați suntem.

Motivația mea, când lucrez cu oameni care-au trecut prin iadul personal, e să aduc înapoi, pe cât posibil, o brumă de umanitate. Iar prin deciziile pe care le iau, prin soluțiile pe care le argumentez, să îi ofer persoanei sănătate, și re-validarea drepturilor și libertăților ei fundamentale.

TEDxCluj: Ai avut modele sau mentori în viața ta care te-au ghidat spre a fi total implicat în ceea ce faci?

Gabriel: Am avut, și am, mentori cu care, deja, mă știu și mă ajut de zeci de ani. Unii au avut o calitate formală, mi-au fost profesori, coordonatori. Cu alții m-am întâlnit pe drum și am descoperit afinități, comunalități, dar și un canal de comunicare care cred că e rezervat doar acelora care intuiesc relația învățător – învățăcel. Intuiția relației înseamnă și că mentorul își asumă forme de paternitate protejatului lui, dar și că acesta, la rândul lui, provoacă mentorul, instruiește mentorul într-o nouă lumină a faptelor, iar în cele din urmă îl depășește, devine mai bun decât cel care l-a învățat.

TEDxCluj: Care o să fie subiectul abordat în discursul tău la TEDxCluj? 

Gabriel: M-am hotărât să le vorbesc oamenilor de ceea ce se cheamă – încă informal – sindromul impostorului. Mai în glumă, mai în serios, întâlnesc destul de des oameni pe care-i apreciez, care au calități indubitabile, care sunt buni, sau foarte buni la ceea ce fac și care, totuși, trăiesc tortura asta interioară: fie că nu sunt de fapt atât de buni, fie că – mai rău – există o breșă în firea lor, sau în munca lor, care ar putea să-i descalifice la un moment dat, și să fie ridiculizați de semenii lor. E un mic univers foarte dens, în care am descoperit oameni necăjiți, de fapt, de imposibilul pe care și-l proiectează mental: că nu vor fi niciodată pe cât de buni trebuie, drept urmare nimic din ce fac nu e suficient de bun.

TEDxCluj: Ce impact crezi sau speri că va avea discursul tău asupra comunității și publicului?

Gabriel: Vreau ca, prin ce-am să vorbesc, să rup o vrajă. Este o dublă vrajă: una care privește performanța ca standard, cealaltă care privește standardul ca performanță. Adevărul e că, într-o zi obișnuită a vieții noastre, tot ce așteaptă universul de la noi e să fim mediocri. Adică suficient de buni. Orice în plus, mai mult decât atât, e un cadou pe care-l facem lumii. Viața nu e o competiție, iar locul oamenilor nu e pe podium. Ne-am trezit într-o iluzie de grup, care vede doar pe cei mai buni dintre cei mai buni, dar nu-i vede pe restul. Restul sunt importanți. Ce folos, în cele din urmă, să ai câțiva ”cai de curse” dacă prețul plătit e o puzderie de suferinzi, educați pe undeva că doar excelența contează, dar dezarmați să se bucure de competența lor, cea care este de fapt. Și care ar trebui să fie suficientă.

Gabriel Diaconu va urca pe scena TEDxCluj 2024 ALL IN în 22 iunie 2024 pentru a împărtăși cu noi idei care merită răspândite.

Despre puterea lui ALL IN vom afla mai multe la eveniment. Ia–ți și tu biletul de pe https://bilete.tedxcluj.com/