TEDxCluj 2021 Together marchează un deceniu de când aduce oameni și povești împreună.
Împreună vine de la toți pentru unul și unul pentru toți. Împreună vine de la momentul acela în care ne dăm seama că doar așa putem muta munții din loc. Împreună înseamnă începuturi și continuități. Împreună n-are nevoie de descriere sau de explicații, pentru că e bine să ne gândim la cât de multe am trăit împreună. La sfârșitul zilei, viața nu este despre lucrurile pe care le facem, ci despre oamenii alături de care facem acele lucruri #Împreună.
Și pentru că suntem curioși din fire, am întrebat-o pe Raluca Anton, speaker TEDxCluj 2021 Together ce înseamnă pentru ea acest cuvânt auzit de atâtea ori în anul ce a trecut (din fericire 🙂 ) – Împreună.
TEDxCluj: Să presupunem că în DEX, la cuvântul „împreună” apare definiția ta. Care ar fi aceasta prin prisma experiențelor tale?
Raluca: ÎMPREUNĂ = Unul dintre cele mai eficiente lucruri care facilitează vindecarea suferinței emoționale.
TEDxCluj: Dacă cineva ne întreabă ce s-a schimbat la noi față de ieri, avem tendința să spunem că mai nimic, pentru că în general schimbările nu se întâmplă peste zi, ci se adună zi de zi. Așadar, unde erai acum 10 ani și unde ești acum?
Raluca: Acum 10 ani eram atât de departe de mine însămi. După ani de terapie cu mine și cu alții cred că sunt din ce în ce mai aproape de cine sunt eu și îmi e tot mai ușor să văd prin ceața care s-a lăsat o dată cu toate mesajele care au călătorit dintr-o generație în alta, îmi e tot mai puțin frică de ce aș putea găsi atunci când aleg să ies din ceață și tot mai încrezătoare că orice e acolo îmi face mai mult bine atât mie, cât și celor care îmi sunt alături.
TEDxCluj: Pornind de la teoria „The Butterfly Effect”, care este bătaia din aripi, prima care-ți vine în minte, care a determinat schimbarea majoră din viața ta?
Raluca: Cea în care am decis să ies dintr-un sistem rigid și să zbor singură investind în sistemul care să mă susțină și care să ne susțină atunci când vântul a fost mai greu de dus decât aș fi putut să îi fac față singură. De multe ori m-am întrebat dacă am fost egoistă făcând asta și dacă nu aș fi produs o schimbare mai mare stând. Nu voi afla niciodată răspunsul. Dar ce știu aproape sigur este că vocea mea, în timp ce vorbesc despre “împreună” este mai sigură și mai cu zâmbetul pe buze pentru că am decis să plec, deși contravenea tuturor mesajelor pe care le-am auzit pe parcursul creșterii mele.
TEDxCluj: Care este puterea lui „ÎMPREUNĂ”?
Raluca: Puterea lui împreună este vindecarea pe care o poate aduce celor care suferă, adică fiecăruia dintre noi, suferința fiind regula, iar fericirea excepția. Astfel, fiecare avem nevoie de vindecare, deci fiecare avem nevoie de “împreună”. Niciodată mintea umană nu se va vindeca în singurătate, în vid emoțional, în vid de conectare. Orice durere are nevoie de grijă, de empatie, de validare, să fie văzută, auzită, înțeleasă toate producându-se doar într-un proces de conectare care stă la baza acestui “împreună”.
TEDxCluj: Eșecuri, realizări, provocări pe care le-ai întâmpinat „ÎMPREUNĂ”.
Raluca: Orice am făcut până acum a fost în cadrul unui ÎMPREUNĂ. Însă, nu am fost mereu suficient de conștientă de asta și nu am știut mereu ce să fac să am grijă de relațiile mele. Am învățat beneficiile lui “împreună” în momente de suferință și mai puțin, în momente de bucurie. Pe cele din urmă le-am luat ca fiind naturale sub cupola lui “așa ar trebui să fie”. Acest lucru duce, de multe ori, la a nu avea grijă, la a nu investi în relațiile noastre. Doar oameni există. Dacă nu sunt unii, sunt alții.
Cât de greșit este să ne imaginăm că putem schimba rețeaua relațională ca păianjenul pânza atunci când nu mai are o pradă care să fie de interes. În eșecuri, realizări și provocări am învățat că a avea tribul meu și apartenența mea la tribul altora, la tribul nostru îmi poate face mai mult bine decât orice altceva. Pentru că, de cele mai multe ori, nu am nevoie de răspunsuri și soluții. Am nevoie de cineva care să îmi conțină emoțiile, durerea, suferința pentru a găsi singură răspunsurile și soluțiile potrivite mie.
TEDxCluj: Cât de dezvoltată este cultura de „ÎMPREUNĂ” la nivel societății?
Raluca: Cred că în ultimul an am acordat atenție acestui lucru mai mult decât oricânt, dar mult mai e până departe și până vom ajunge să învățăm acest concept în adevăratul lui sens și în felul în care el funcționează întru totul. Suferința produce reacție de apărare. Iar această reacție se manifestă în relațiile cu cei din jur. Trăim într-un paradox relațional: deja sute, mii de studii ne arată cât de relevante sunt empatia și compasiunea (ele fiind mediatori ai unei relații funcționale) și cu toate acestea, ajungem din nou și din nou să lovim fix în locul în care putem găsi vindecare – în relațiile noastre.
Frica, furia, tristețea sunt emoții din care derivă comportamente, iar aceste comportamente sunt trăite, simțite de cei de lângă noi care, la rândul lor, prin intermediul acestora simt frică, furie, tristețe și vor avea, așa cum este și natural să se întâmple, o reacție. E o reacție la reacție, la reacție care se poate opri doar într-un mod conștient. Iar cei care își dau seama de asta, folosind compasiunea, empatia și bunăvoința vor fi promotorii unor relații funcționale și astfel, putem să ne gândim că, în timp, vom învăța, tot mai mult, să oprim reacția în lanț și să avem grijă de relațiile noastră având implicit grijă de noi înșine.
Grija și respectul față de relații, înseamnă grija și respectul față de noi înșine. Iar dacă fiecare dintre noi, cei care citim aceste rânduri, într-un moment de conflict, de suferință relațională va porni de la această premisă, înseamnă că deja am început să învârtim spirala în direcție inversă. Pentru că orice reformă care se menține în timp este o reforma care se produce treptat cu fiecare om putând schimba o comunitate cât de mică propagând astfel puterea lui ÎMPREUNĂ.
TEDxCluj: Cum crezi că va arăta viitorul, dacă am acorda cu toții mai multă importanță ideii de „împreună”?
Raluca: Aș fi naivă să spun că am fi mai fericiți, dar cred cu tărie că am fi mai conștienți de noi înșine și ne-am trăi viața mai din plin, cu mai puțină frustrare și mai multă grijă unii față de alții fără ca acest lucru să însemne că nu vor mai exista certuri și suferințe relaționale, dar poate vor exista mai multe și mai sănătoase împăcări și vom învăța nu doar să observăm ci să și respectăm și să apreciem diferențele dintre noi. Îmi dau seama că e utopic să cred că se va întâmpla asta în 5, 10, 30 de ani. Dar, până la urmă, care este sensul nostru? Care este povestea oamenilor care suntem acum împreună în aceste timpuri? Ce vrem să lăsăm mai departe generațiilor care vin? Uitându-ne la istoria noastră și uitându-ne la studiile vaste pe care le avem acum despre funcționarea minții noastre și despre impactul lui ÎMPREUNĂ, nu ar fi aceasta o investiție elegantă în lumea ce ne urmează?
